Stimaţi membri ai Senatului Universităţii de Stat Alecu Russo din Bălţi,
Stimate domnule preşedinte al CDSI al Universităţii, Marin Ciobanu, stimaţi membri ai Consiliului,
Stimaţi domnilor şi doamnelor prorectori, decani, prodecani, şefi de catedră, şefi de departamente,
Stimaţi domnilor şi doamnelor profesori şi angajaţi, membri ai comunităţii universitare, şi, în mod special, stimaţi invitaţi:
Stimate domnule Mihai Baciu, Consulul General al Consulatului României la Bălţi,
Stimata doamnă Elena Covaliuc, sef-adjunct al Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat,
Stimată doamnă Lilia Sava, viceprimar al municipiului Bălţi,
Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor şi organizaţiilor cu care universitatea noastră se află în colaborare,
Stimaţi parteneri, oaspeţi, şi, nu în ultimul rând, stimaţi studenţi ai Universităţii, cei pentru care există această instituţie,
Onorat public,
Prin voinţa democratică a comunităţii academice a Universităţii, am fost ales rector al acestei prestigioase instituţii de învăţământ.
Sunt recunoscător şi onorat de încrederea pe care mi-aţi acordat-o.
Mulţumesc tuturor celor care au ales paradigma de dezvoltare a instituţiei pe care am propus-o.
Mulţumesc celor care m-au îndemnat să fac acest pas, care m-au încurajat şi m-au susţinut pe parcursul acestui atât de dinamic şi „ornamentat” maraton electoral.
Totodată, respect pe deplin alegerea celor care au optat pentru un alt program şi pentru un alt candidat.
Or democraţia este democraţie. De astăzi, va trebui să mergem cu toţii împreună. Mai mult ca atât, legea democratică ne obligă să mergem cu toţii împreună, să constituim un organism unitar.
Altfel, nu ne vom fi demni de înaltul titlu de universitari şi nu vom putea asigura un viitor universităţii.
Avem în spate o istorie, o tradiţie, o imagine. Universitatea nu este doar a noastră, a celor de azi. Dar este foarte important ca noi, cei de azi, să ne consolidăm eforturile pentru a ne onora angajamentul şi a avea grijă pentru ziua ei de mâine.
Mă angajez să fiu un rector al întregii comunităţi universitare, al tuturor colaboratorilor şi, după cum am declarat şi în perioada electorală, un rector al studenţilor.
Rezultatele concursului au pus în faţa universităţii nu doar un nou manager, dar şi un nou program de activitate. De azi înainte, acest program nu mai este doar un proiect al autorului, dar devine un document obligatoriu, la a cărui realizare urmează să se angajeze întreaga instituţie.
şi aceasta este o altă lege a actului democratic.
Dar în frunte va merge rectorul, deoarece lui îi revine nu doar incitantul, poate, titlu de prim-manager, dar şi povara celei mai mari responsabilităţi.
Stimaţi colegi,
Societatea noastră continuă să parcurgă o perioadă complicată a evoluţiei sale, o perioadă de profunde frământări. Moldova noastră se află astăzi din nou în faţa unor mari provocări. Şi aceasta din cauza că viaţa este mult mai complexă decât ne imaginăm şi decât ne-am dori să fie. Multe lucruri nedorite se întâmplă pe motiv că noi înşine nu cunoaştem cu adevărat legile vieţii, nu cunoaştem ce doreşte viaţa de la noi.
Dar viaţa ne solicită un singur lucru: să fim ceea ce declarăm că suntem – fiinţe umane, înzestrate cu cuget, cu simţire, cu aspiraţii nobile, cu credinţă în ceea ce se numeşte „sfânt” şi cu responsabilitate în faţa vieţii înseşi – în faţa acestui dar divin pe care l-am primit la naştere.
Ca să conştientizăm şi să respectăm lucrul acesta trebuie să ne cultivăm un anumit mod de a gândi. Pentru că faptele noastre sunt rezultatul gândirii noastre. Să nu uităm că cel mai mare pericol real pentru om este omul însuşi.
De aceea unul din dezideratele programului managerial propus este problema mentalităţii. Căci, dacă e să privim în jur, problema mentalităţii este una actuală în societatea noastră.
Îmi propun ca motto al paradigmei de dezvoltare a Universităţii o afirmaţie din Epistola către Romani: „Să vă schimbaţi prin înnoirea minţii”.
Zic „paradigmă”, pentru că programul managerial propus nu este doar o listă sau un simplu plan de acţiuni, dar un concept, un traseu clar articulat cu finalităţi, care ar ridica universitatea noastră la un alt nivel de percepere a lucrurilor, de gândire, ziceam, şi, respectiv, de comportament şi de acţiune.
Or aceasta este misiunea supremă a unei universităţi: să dea tonul în materie de umanitate, de profesionalism, de cultură, de minte matură pentru întreaga societate.
Adevăratul intelect nu se construieşte în stradă, ci în universităţi. Dar fără intelect o societate ajunge în stradă.
Îmi propun ca, la sfârşitul mandatului, universitatea să fie spaţiul unei noi stări de spirit, al unui nou climat intelectual şi cultural, în care să-şi găsească loc comunitatea de interese profesionale, lipsa de ambiţii personale, ieftine şi nedemne de noţiunea de „om”, colaborarea fructuoasă, precum şi adevăratele valori umane şi academice.
Însă pentru aceasta trebuie să muncim. Lucrurile nu se vor schimba nici peste noapte şi nici de la sine.
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi dispune de suficiente forţe intelectuale pentru aceasta, dispune de specialişti cu o înaltă ţinută academică, cu experienţă, creativi, cu înalte calităţi morale, care-şi fac datoria conform vocaţiei cu care sunt înzestraţi.
Şi aceştia sunteţi dumneavoastră, stimaţi profesori şi stimaţi studenţi. Prin dumneavoastră instituţia dispune de condiţiile necesare pentru a-şi perpetua bunul nume pe care şi l-a creat în cei 70 de ani.
Drumul care ne stă în faţă nu este unul împodobit cu flori. Florile va trebui să ni le creştem noi înşine. Însă aceasta nu trebuie să ne sperie. Tocmai viceversa – te poţi simţi cu adevărat împlinit şi te poţi mândri doar atunci când, în urma efortului depus, priveşti cu satisfacţie la rezultatul obţinut.
O universitate trebuie să formeze specialişti în domeniile în care s-a angajat s-o facă. Şi acesta este lucrul sfânt, pe care urmează să-l realizăm cu maximă competenţă şi la un înalt nivel profesional, conform standardelor internaţionale.
Dar aceasta este numai prima parte a misiunii noastre.
Pentru că nu e suficient a forma doar buni specialişti-meseriaşi într-un anumit domeniu. O universitate nu trebuie să pregătească doar braţe de muncă pentru maşinăria economică. Căci, astfel, ne ducem existenţa în limitele categoriilor lui Spencer şi Darwin.
O universitate trebuie să formeze totodată minţi, caractere, personalităţi umane, cetăţeni cu iniţiativă şi cu dragoste pentru pământul pe care trăiesc.
Căci tocmai de cetăţeni responsabili, în sensul profund al acestui cuvânt, are nevoie societatea noastră astăzi.
O persoană responsabilă va fi neapărat şi un bun specialist în domeniul său, dar, în acelaşi timp, el va fi şi un grijuliu fiu al pământului natal. Nu-l va călca în picioare, după cum vedem că se întâmplă deseori astăzi.
De aceea universitatea trebuie să ne fie un templu spiritual, în care să domine o cultură veritabilă şi un adevărat climat educaţional.
Stimaţi colegi,
Universitatea este a doua noastră casă, aici este a doua noastră familie. Aici ne petrecem o jumătate din timpul vieţii noastre. Deci trebuie să venim aici în fiecare zi cu aceeaşi atitudine pe care o avem faţă de casele şi familiile noastre.
Este foarte important să ne creăm atmosfera respectivă de lucru – o atmosferă de empatie, de colegialitate, de bunăvoinţă, de deschidere faţă de altul. O atmosferă în care să ne simţim bine. Şi aceasta este o condiţie sine qua non pentru a munci bine şi cu satisfacţie.
Există noţiunea „spirit de echipă”. Conform surselor de specialitate, „spirit de echipă” înseamnă „legătură spirituală între membrii unei echipe care stă la baza conlucrării lor”.
Aş vrea ca universitatea noastră să fie o mare echipă, în care să domine această atmosferă de comuniune profesională şi spirituală.
Ziceam că trebuie să mergem toţi împreună. Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să existe opinii diferite. Voi fi deschis întotdeauna pentru sugestii, pentru obiecţii şi recomandări din partea dumneavoastră, pentru criticile dumneavoastră constructive.
Îmi doresc ca toate intenţiile noastre să fie orientate doar spre a edifica, şi nu spre a demola.
Vom încuraja şi vom sprijini întotdeauna iniţiativa, creativitatea. Şi îi vom trata cu rezervă pe cei care vor manifesta indiferenţă, pasivitate şi, cu atât mai mult, iresponsabilitate.
Dar sper ca asemenea persoane să nu se afle printre noi.
Personal, îmi propun să dau dovadă de respect pentru fiecare dintre dumneavoastră, de inteligenţă, de cultură, de demnitate şi de omenie.
Voi solicita acelaşi lucru de la toţi cei care alcătuiesc familia noastră universitară.
Eu şi echipa rectoratului venim nu ca să fim şefi, venim ca să muncim şi, când vor sosi momentele respective – şi credem că ele vor fi frecvente – să ne bucurăm împreună, întreaga universitate, de rezultatele obţinute. Trebuie să putem să muncim şi trebuie să putem să ne odihnim. Vom face şi una, şi alta.
Adevărul formulat în înţelepciunea populară precum că „omul sfinţeşte locul” nu-şi pierde niciodată actualitatea. De aceea factorul uman va fi unul central şi determinant în activitatea noastră managerială. Stimularea, motivarea participanţilor la viaţa universitară va fi unul din obiectivele-cheie ale activităţii noastre.
Vom contribui ca fiecare membru al comunităţii să se regăsească pe deplin în funcţia pe care o deţine şi să-şi valorifice potenţialul profesional, să fie apreciat şi susţinut conform competenţei şi dăruirii de care dă dovadă, să fie remunerat după rezultatele obţinute.
Am considerat întotdeauna că grija pentru promovarea fiecăruia trebuie să fie o prioritate a oricărui manager.
În egală măsură, grija pentru student – figura centrală într-o instituţie de învăţământ – va sta în centrul atenţiei noastre.
Stimaţi studenţi, aveţi drepturi şi aveţi obligaţiuni. Vă îndemn să le puneţi în aplicaţie şi să le respectaţi pe deplin şi cu responsabilitate atât unele, cât şi celelalte. Formarea voastră – atât ca specialişti, cât şi ca oameni - e în mâinile voastre.
Totodată, studentul trebuie să simtă că universitatea este şi pentru el o a doua casă – acea adevărată ALMA MATER, conform semnificaţiei sacre a acestei expresii plastice. ALMA MATER înseamnă „mamă hrănitoare” – mamă care oferă hrană spirituală fiilor şi fiicelor sale. Să venim aici, ca să luăm hrană spirituală, să luăm, cum s-ar zice, Lumină. Căci trebuie să trăim în lumină, nu în întuneric.
Dar universitatea nu trebuie să fie o instituţie izolată – limitată în activitatea sa de graniţele campusului universitar. Dimpotrivă. Noi nu numai că vom fi deschişi pentru colaborare, dar suntem obligaţi, prin misiunea pe care o avem, să colaborăm cu parteneri din mediul social, cultural, educaţional, economic, din alte sfere, cu administraţia publică locală.
De aceea, stimaţi parteneri, v-am invitat să fiţi cu noi. Şi vă rugăm să fiţi cu noi şi noi vom fi cu dumneavoastră.
În Bălţi şi în zona de nord a Republicii trebuie să se simtă că există un puternic centru academic, intelectual, educaţional cu numele de Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi.
Ziceam că universitatea are o tradiţie şi o imagine care ne-a dus numele departe de spaţiul ei. Ea a ajuns în acest punct prin strădaniile sutelor şi sutelor de profesori, de angajaţi, de studenţi, de manageri.
Vreau, pe această cale, să mulţumesc celor care şi-au adus contribuţia la perpetuarea istoriei universităţii noastre – echipei manageriale precedente:
Domnului rector Gheorghe Popa,
Domnului prim-prorector Alexandru Balanici,
Doamnei prorector Valentina Priţcan,
Domnului prorector Gheorghe Neagu,
Domnului prorector Veaceslav Zeleneţchi.
Onorat public, este o onoare pentru mine să fiu rectorul acestei universităţi. Vreau ca şi pentru fiecare dintre dumneavoastră să fie o onoare şi o mândrie că sunteţi parte a acestei prestigioase citadele academice.
Mulţumindu-vă încă o dată pentru încrederea pe care mi-aţi acordat-o, vă întind colegial mâna pentru conlucrare.
Vreau să vă asigur că, şi pe viitor, mă voi conduce de acelaşi principiu de viaţă, de care m-am condus întotdeauna: „Te înalţi nu pentru a învinge, dar pentru a sluji!”
Vă mulţumesc.